sakome: "uffff. tu supărai... ție nu-ți place... aș înțelege... văd... uffff" ca și cum am aproba sentimentul pe care îl simte, dar așteptăm până când emoția se va calma și va trece, iar apoi vorbim.
nu acorda atenție
depinde de situație: uneori ignor, uneori explic că nu merită să te superi și să te bați, uneori îmbrățișez puternic.
în funcție de circumstanțe - de ce s-a supărat, dacă suntem într-un loc public sau acasă, dacă suntem singuri sau sunt și alți membri ai familiei. uneori stau liniștit lângă el, îl îmbrățișez, încerc să-l fac să râdă, să mă joc, să-i propun ceva plăcut, alteori îi permit să fie singur până când îi trece supărarea, uneori, cu fermitate, îi cer să nu mai arunce lucruri și așa mai departe, cu siguranță discutăm când se calmează.
paimu ant ranku și spun că totul este bine.
aștept câteva minute și merg să vorbesc cu copilul, să-i explic de ce nu am putut face ceva așa cum a vrut el și din această cauză s-a supărat.
vorbesc calm și încerc să-l liniștesc și să-i propun o situație, dacă nu se calmează, să-i ofer ceva ce îi place (biscuiți, o plimbare cu bicicleta sau un film).